Gestionarea riscurilor în contextul de management al transformării afacerii (BTM) implică identificarea, evaluarea, generarea de răspunsuri și monitorizarea sistematică a amenințărilor și transformărilor legate de inițiativele de schimbare a afacerii. Această abordare urmărește o gestionare a riscurilor de manieră integrată și bazată pe cooperare, la nivelul întregii organizații.
În managementul transformării afacerii gestionarea strategică a riscurilor asigură alinierea inițiativelor de transformare la obiectivele afacerii, ținând cont și de posibilitatea ca schimbările alese să nu satisfacă nevoile viitoare.

Managementul strategic al riscurilor în transformarea afacerii se concentrează în primă fază pe identificarea riscurilor extinse, influențate de factori externi (identificați printr-o Analiză PESTEL) și pe analiza implicațiilor pe care aceste riscuri le au asupra planurilor de transformare a afacerii.
Gestionarea strategică a riscurilor evaluează dacă inițiativele de transformare conduc organizația într-o direcție adecvată pentru viitorul acesteia.
Manifestarea managementului riscurilor în BTM
În contextul BTM, managementul riscurilor ajută la identificarea riscurilor specifice fiecărei discipline manageriale, asigurând executarea și implementarea conform previziunilor. Poate fi înțeles ca un cadru de coordonare a transformării afacerii în direcția oportunităților și departe de capcanele ce pot fi omise prin luarea în considerare doar a impedimentelor din procesul de execuție a schimbării afacerii.
Managementul riscurilor se încadrează în rândul disciplinelor de direcționare, dar se extinde simultan peste toate discipline de susținere ale BTM. Astfel, integrarea managementului riscurilor alături de managementul valorii și managementul strategic oferă direcția generală a transformării afacerii, identificând nevoile de transformare a afacerii, stabilind valoarea pe care inițiativele transformării afacerii o aduc unei organizații și evidențiind modalitățile de maximizare a acesteia.
Un astfel de nivel de complexitate presupune integrarea corespunzătoare a managementului riscurilor operaționale și strategice în dezvoltarea strategiei globale de transformare și în procesele de gestionare a riscurilor specifice efectuării transformării afacerii.

Procesul de management al riscurilor în transformarea afacerii
Etapa de lansare se concentrează pe perspectiva strategică a managementului riscurilor, urmărind identificarea riscurilor înainte ca acestea să genereze un moment critic. Totodată, această etapă analizează cursul strategic al acțiunilor și se concentrează pe riscurile de transformare.
În faza de lansare riscurile sunt analizate în detaliu și este creat planul de răspuns la risc. Gestionarea propriu-zisă a riscurilor și executarea planului de răspuns la risc se realizează în etapa a treia, cea de transformare. În final, riscurile sunt evaluate și revizuite în faza de optimizare.

Provocări privind constatarea managementul riscurilor în BTM
- Înțelegerea riscurilor asociate strategiei.
- Furnizarea de îndrumare pentru riscurile tuturor disciplinelor de management.
- Evaluarea exercitării transformării afacerii adecvată planurilor de viitor.
Evaluarea strategică a riscurilor
Perspectiva strategică asupra riscurilor furnizează unui set cuprinzător de evenimente și scenarii posibile, ce ar putea compromite capacitatea organizației de a-și atinge obiectivele strategice și ar amenința astfel interesele comerciale sau valorile intangibile, precum reputația sau imaginea acesteia.
Identificarea și evaluarea riscurilor strategice se realizează în etapa de lansare, gestionarea riscurilor realizându-se în baza unei abordări de „jos în sus” (bottom-up).
Identificarea riscurilor strategice
Riscurile strategice și factorii de influență ai acestora sunt întrepătrunși într-un context de piață în continuă schimbare. În aceste condiții, gestionarea eficienta a riscurilor necesită monitorizarea amănunțită a condițiilor de schimbare din mediul extern și evaluarea completă a riscurilor de bază.
Corelând riscurile cu factorii de influență a acestora și cu scenariile viitoare, managementul riscurilor permite organizației să identifice și să implementeze programele de transformare necesare pentru a face față celor mai probabile scenarii viitoare.
Implementarea acestor transformări contribuie în timp la formarea unei noi dinamici a pieței.
Harta riscurilor strategice
Harta riscurilor strategice oferă o viziune cuprinzătoare a tuturor riscurilor potențiale cu care se confruntă organizația. Aceasta joacă un rol important în procesul de evaluare a riscurilor strategice întrucât evidențiază acele aspecte relevante pentru organizație și pentru planurile de transformare ale acesteia.
Întrucât procesul de evaluare a riscurilor poate fi dificil și poate necesita un consum semnificativ de timp, un ansamblu de instrumente și tehnici a fost dezvoltat pentru realizarea acestui proces. Potrivit literaturii de specialitate, cea mai utilă abordare se bazează pe utilizarea riguroasă și integrată a tehnicilor de planificare a scenariilor și a metodelor statistice formale precum analiza de grup.
Metodele statistice formale, cum ar fi analiza de regresie, modelele de simulare și analizele probabilistice, sunt de asemenea utilizate pentru a evalua riscurile strategice. Aceste metode permit analiza cantitativă a datelor și ajută la estimarea probabilității ca anumite riscuri să se materializeze și la evaluarea impactului acestora asupra organizației.
De asemenea, analiza de grup, sau tehnica Delphi, poate fi folosită pentru a obține perspective de la experți din diferite domenii. Această tehnică presupune colectarea de informații și opinii de la un grup de experți, care sunt apoi sintetizate pentru a ajuta la evaluarea riscurilor. Analiza de grup este utilă în special atunci când riscurile sunt complexe și nu pot fi evaluate doar pe baza datelor istorice. Participarea experților din diverse sectoare ajută la obținerea unei imagini mai complete asupra riscurilor și a modului în care acestea pot afecta organizația.
Crearea unor posibile scenarii
Procesul de planificare a scenariilor necesită ca o organizație să-și identifice poziția curentă pe piață și scenariile viitoare probabile bazate pe factorii cheie de risc și interdependențele dintre aceștia. Ulterior scenariile viitoare sunt raportate la obiectivele afacerii și la inițiativele de transformare planificate pentru a înțelege modul în care factorii de stimulare a riscurilor ar putea afecta corespondența dintre direcția în care o organizație se îndreaptă și viitorul posibil al acesteia.
Astfel, această evaluare poate servi identificării factorilor cheie de influență a riscurilor, ce amenință conducerea mediului de business într-o direcție nedorită. De asemenea, evaluarea subliniază pe harta riscurilor strategice cei mai importanți factori de risc și deține formularea corespunzătoare a Indicatorilor Cheie de Risc (Key Risk Indicators), ce pot fi folosiți pentru monitorizarea și previzionarea celor mai probabile evenimente interne și externe ce amenință transformarea afacerii.
Realizarea unei evaluări detaliate a studiilor de caz ale transformării, din perspectiva riscurilor potențiale, generează numeroase beneficii pentru organizație. Pe lângă furnizarea unei viziuni imparțiale, evaluarea susține:
- Validarea analizei financiare, ce susține un business case și estimările cheie ale acestuia;
- Cuantificarea riscurilor într-o manieră în care incertitudinile sunt luate în considerare pe baza input-urilor de la stakeholderii cheie și experții externi;
- Pregătirea unei revizuiri a riscurilor majore și a strategiilor de răspuns propuse pentru o mai bună susținere a procesului de luare a deciziilor;
- O mai bună gestionare a riscurilor în faza de realizare a transformării.
Provocări privind evaluarea strategică a riscurilor:
- Definirea hărții strategice a riscurilor.
- Evaluarea business case-ului aflat la baza transformării propuse.
- Luarea în considerare a interdependenței dintre riscuri cât și a dimensiunii calitative și cantitative a acestora.
Evidențierea celor mai importanți factori de influență a riscurilor pe harta strategică a riscurilor și luarea în considerare atât a interdependențelor dintre riscuri cât și a aspectelor calitative și cantitative ale acestora, înainte ca decizia să fie luată de către comisia de conducere.



