METODA DELPHI – decizii bine gandite prin consens intre experti

0
metoda delphi; decizii informate; adoptarea deciziilor

Metoda Delphi reprezinta o abordare extrem de utila in adoptarea deciziilor importante care afecteaza organizatia (decizii strategice). Asa cum realitatea ne-o demonstreaza, luarea unor astfel de decizii ridica de cele mai multe ori multe dificultati, fiind vorba de masuri cu implicatii adanci in cadrul companiei si care pot genera divergente de opinie intre participantii la luarea deciziei. De asemenea, tratarea situatiei in cadrul a nenumarate si interminabile sedinte, capacitatea unor participanti de a influenta mai putin constructiv atmosfera de lucru si multe alte elemente negative duc in unele cazuri la decizii proaste sau la abandonarea proiectului. O modalitate de evitare a situatiilor de acest gen este aplicarea Metodei Delphi, care asigura obtinerea consensului intr-o maniera eficienta si controlata, generand decizii informate.

METODA DEPHI – ORIGINEA SI DESCRIEREA CONCEPTULUI

La inceputul Razboiului Rece (’40), a fost dezvoltata metoda Delphi, initial numita Oracle of Delphi, pentru a preconiza impactul tehnologiei asupra bunastarii sociale. Asadar, metoda a avut initial aplicabilitate in domeniul public, iar ulterior ea a fost implementata cu succes si in mediul privat. Mai mult, in timp, metoda a cunoscut dezvoltari care au permis depasirea neajunsurilor initiale.

Metoda Delphi este o abordare structurata a procesului de analiza a problemelor, care creeaza garantia ca problemele si solutiile propuse sunt explorate si examinate complet din toate perspectivele. In mediul de afaceri, metoda se recomanda in situatia definirii de noi proceduri si politici sau in cazul deciziilor strategice.

Metoda Delphi presupune construirea unui grup de experti, atat din interiorul cat si din exteriorul organizatiei, care sunt invitati sa faca o serie de aprecieri in legatura cu impactul si utilitatea unor schimbari importante in organizatii. Definitorie pentru metoda este pastrarea anonimatului expertilor in fata celorlalti membri ai echipei. Pentru acest lucru, se desemneaza o persoana cu rol de mediator ce are rolul de a forma echipa de experti, fiind cel care gestioneaza procesul, coordoneaza fluxul informatiilor si consolideaza variantele previzionate, in timp ce incearca sa imprime un ritm sustinut procesului.

In prima etapa, un chestionar initial este conceput si transmis catre toti expertii, acestia fiind rugati sa emita opinii in legatura cu situatia ce face subiectul cercetarii. Opiniile exprimate sunt filtrate si prelucrate de mediator, iar apoi se initiaza mai multe sesiuni de comentarii ale expertilor asupra opiniilor initiale. Fiecare membru este rugat sa comenteze opiniile celorlalti membri sau propriile opinii anterioare. Pot exista 2 sau mai multe astfel de runde, scopul fiind de atingere a consensului de opinii. Este posibil ca, in unele situatii, o parte din experti sa isi retraga participarea, dar acest lucru nu trebiue sa afecteze derularea in continuare a procesului. Timpul alocat pentru fiecare runda ar trebui sa fie de aproximativ o saptamana, iar durata de desfasurare a metodei se intinde de obicei pe 45 de zile.

Intreg procesul se desfasoara de la distanta (online, de exemplu) si sub protectia anonimatului.

Metoda prezinta un nivel relativ mare de dificultate, insa ofera beneficiul fundamentarii deciziei finale pe opinii avizate si al redefinirii si testarii argumentelor pana cand ele devin solide.

Foarte importante in aplicarea metodei Delphi sunt doua aspecte:

  • Mediatorul trebuie sa fie o persoana integra, care sa nu altereze opiniile emise de experi in vederea influentarii rezultatului final si cu foarte bune abilitati de comunicare si mediere.
  • Echipa de experti trebuie sa fie formata din persoane cu buna pregatire si intelegere a problemei dezbatute, suficient de numeroasa si care sa asigure tratarea problemei din cat mai multe perspective.

METODA DELPHI – MOD DE UTILIZARE A CONCEPTULUI

In utilizarea tehnicii se urmeaza pasii de mai jos:

  1. Definirea clara a problemei.
  2. Numirea unui mediator cu abilitatile si integritatea necesare gestionarii procesului in mod corespunzator si impartial.
  3. Selectarea expertilor si informarea lor cu privire la metoda de analiza a problemei. Opiniile lor vor fi anonime, atat pentru a le proteja imaginea in cazul in care previzionarile lor se vor dovedi a fi eronate, cat si pentru a se asigura integritatea cercetarii, fara a fi viciata de previzionarile determinate de aspecte ce tin de imaginea expertului.
  4. Redactarea chestionarului initial pentru solicitarea opiniilor primare (intrebari deschise si comentarii aferente), completate anonim de experti.
  5. Structurarea informatiilor de catre mediator presupune filtrarea informatiilor inutile sau subiective si rezumarea previzionarilor.
  6. Transmiterea informatiilor structurate expertilor pentru sesiunea de comentarii – de asemenea, anonime.
  7. Consolidarea previziunilor se face in timpul sesiunii de comentarii, cand expertii pot comenta, completa si sustine sau nu previziunile celorlalti experti si isi pot modifica sau retrage propriile previziuni in urma comentariilor celorlalti. Aceasta sectiune poate avea loc online.
  8. Dezvoltarea previziunilor agreate de cei mai multi experti se va obtine prin lucrul cu fiecare expert in parte, individual, iar solutiile rezultate sunt rezumate si vor fi prezentate spre dezbatere tuturor expertilor. Aceasta sectiune se poate realiza prin interviuri in profunzime cu fiecare expert, iar dezbaterea poate avea loc online.
  9. Selectarea celei/celor mai probabile previziuni in urma eliminarii celor care s-au dovedit a fi invalide.

CONCLUZII

Tehnica Delphi incepe cu dezvoltarea unui set de intrebari inchise si deschise asupra unei probleme specifice, adresate mai multor subiecti cu expertiza in domenii variate. Raspunsurile la aceste intrebari sunt centralizate si este formulat un al doilea set de intrebari pentru acelasi grup de experti, cu rolul de a clarifica ariile in care s-a formulat acord si dezacord.

Printre avantajele Tehnicii Delphi se numara:

  • Se desfasoara in scris si nu sunt necesare intalnirile directe;
  • Persoanele cu pregatire si expertiza diferite pot lucra impreuna la aceleasi probleme;
  • Este eliminata presiunea sociala, influenta personala sau dominatoare si este bazata pe gandirea independenta si formularea graduala a judecatilor credibile sau previziunea rezultatelor;
  • Ajuta la generarea consensurilor sau la identificarea divergentelor de opinii intre grupurile participante;
  • Contribuie la mentinerea atentiei asupra problemei;
  • Permite partajarea informatiilor intre participanti;
  • Repetarea intrebarilor permite participantilor sa revada, sa reevalueze si sa revizuiasca toate afirmatiile, tinand cont de comentariile facute de colegii lor.

Ca dezavantaje ale Tehnicii Delphi se pot mentiona:

  • Informatiile provin dintr-un grup de respondenti selectati, care este posibil sa nu fie reprezentativ;
  • Exista tendinta de a elimina pozitionarile extreme si a forta consensul parerilor de mijloc;
  • Necesita abilitati de comunicare in scris;
  • Necesita timp si implicare alocate din partea participantilor.

Tehnica Delphi este o metoda calitativa pentru o cercetare flexibila si eficienta, care previzioneaza acele situatii in care istoricul datelor nu este disponibil sau situatiile in care exista informatii incomplete asupra problemei. Avantajul principal al metodei este acela ca permite cercetatorilor sa obtina un consens obiectiv al judecatii expertilor pentru o problema aflata in studiu.

BIBLIOGRAFIE

  1. Gene Knott, PhD, ABPP, Power Up!: The Guide to Leadership Coaching with Strengths, iUniverse, 2011
  2. David Collis, International Strategy: Context, Concepts and Implications, John Wiley & Sons, 2014
  3. David E. Bell, Howard Raiffa, Amos Tversky, Decision Making: Descriptive, Normative, and Prescriptive Interactions, Cambridge University Press, 1988
  4. Rob Ranyard, W. Ray Crozier, Ola Svenson, Decision Making: Cognitive Models and Explanations, Psychology Press, 1997
  5. John Adair, Decision Making and Problem Solving Strategies, Kogan Page Publishers, 2010
  6. Rudolf Gr]nig, Richard Kühn, Successful Decision-making: A Systematic Approach to Complex Problems, Springer Science & Business Media, 2005
  7. Paul C. Nutt, David C. Wilson, Handbook of Decision Making, John Wiley & Sons, 2010
  8. Mark Teale, Management Decision-making: Towards an Integrated Approach, Pearson Education, 2003

Register New Account
Reset Password
Shopping cart