8 stiluri de învățare – Ce tehnică de memorare vi se potrivește?
Fiecare individ are propriul stil de învățare prin care poate acumula mai ușor informațiile necesare. O serie de modele de stiluri de învățare au fost elaborate de către cercetători pentru a ușura procesul de învățare și pentru a evidenția modul în care este „manipulată” informația. Dar cum putem să știm ce tehnică ni se potrivește cel mai bine?
Un stil de învățare este pur și simplu modul în care cineva învață cel mai bine, prin care poate aduna, analiza, interpreta, organiza, concluziona și „stoca” informațiile pentru a le utiliza ulterior.
Acesta se bazează pe caracteristicile și preferințele individuale. Prin identificarea și înțelegerea stilului de învățare potrivit veți putea valorifica la maxim potențialul personal și veți putea acumula cu ușurință cunoștințele de care aveți nevoie.
Ce stiluri de învățare sunt aplicate adesea în companii?
Îmbunătățirea regulată a cunoștințelor angajaților este esențială pentru a ține pasul într-o piață competitivă. În calitate de antreprenor, cunoscând stilul de învățare preferat de fiecare angajat veți putea să adaptați programele de training în funcție de preferințele majorității grupului, pentru a valorifica procesul de învățare (și pentru a elimina costurile unui program de training inutil!).
Există mai multe tipuri de învățare, dar cele mai cunoscute și studiate sunt următoarele:
- Învățarea prin observație: această metodă de învățare presupune observarea comportamentului altor persoane și imitarea acestuia. De exemplu, un copil poate învăța să meargă pe bicicletă prin observarea altor copii care fac acest lucru.
- Învățarea prin experimentare: acest tip de învățare implică experimentarea și încercarea lucrurilor noi. De exemplu, un copil mic poate învăța să meargă pe bicicletă exersând pe cont propriu și testând ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează.
- Învățarea prin repetare: această metodă de învățare implică repetarea unei acțiuni sau a unei informații pentru a o învăța și a o reține. De exemplu, un elev poate învăța o poezie prin repetarea acesteia de mai multe ori.
- Învățarea prin feedback: acest tip de învățare implică primirea unui feedback (o reacție) asupra unei acțiuni sau a unei informații pentru a înțelege ce trebuie îmbunătățit și ce este deja corect. De exemplu, un angajat poate primi un feedback de la managerul său cu privire la zonele pe care le poate îmbunătăți.
- Învățarea prin colaborare: acest tip de învățare presupune lucrul în grupuri sau cu alte persoane pentru a învăța și a rezolva probleme. De exemplu, studenții pot lucra împreună pentru a rezolva o problemă complexă.
Dacă înțelege stilurile de învățare și aplică metode de învățare, orice individ își poate optimiza capacitatea de învățare. Fără a lua în considerare condițiile de mediu Modelul Felder-Silverman propune patru tipuri de procesare a informației (activă sau reflexivă, concretă sau intuitivă) și patru tipuri de susținere a procesului de învățare (vizuală sau verbală, secvențială sau globală).de sustinere a procesului de invatare (vizuala sau verbala, secventiala sau globala).
Indexul stilurilor de învățare
Unul dintre cele mai utilizate și apreciate modele pentru înțelegerea procesului de învățare este Indexul stilurilor de învățare, dezvoltat de Dr. Richard Felder și Barbara Soloman la sfârșitul anilor 1980. Acest model își are rădăcinile în cercetările realizate de Dr. Felder împreună cu Linda Silverman, fiind cunoscut și sub denumirea de Modelul Felder-Silverman al stilurilor de învățare.
Modelul pleacă de la premisa că oamenii învață și procesează informațiile în moduri diferite, iar succesul în învățare este strâns legat de identificarea și adaptarea la aceste stiluri individuale.
Felder recomandă o abordare integrativă și flexibilă a procesului educațional, care să includă o combinație de metode precum învățarea activă, experiențială, colaborativă și centrată pe cursant. Scopul acestei abordări este acela de a adresa o gamă largă de preferințe și nevoi individuale, maximizând astfel eficiența actului de învățare.
Indexul stilurilor de învățare este un instrument care permite evaluarea și identificarea stilurilor de învățare dominante ale cursanților sau angajaților. Această evaluare le oferă trainerilor, profesorilor și instructorilor o perspectivă valoroasă asupra modului în care participanții la cursuri preferă să primească și să proceseze informațiile. Aceștia își pot adapta strategiile de predare, materialele și tehnicile utilizate pentru a sprijini mai eficient procesul de învățare.
Modelul Felder-Silverman se bazează pe patru dimensiuni esențiale:
- Procesarea informației – stil activ sau reflexiv (unii cursanți învață mai bine prin acțiune și interacțiune, alții prin reflecție și analiză);
- Tipul de informație preferat – concretă (senzorială) sau intuitivă (abstractă);
- Modalitatea de reprezentare a informației – vizuală (imagini, diagrame) sau verbală (texte, explicații orale);
- Modul de înțelegere – secvențială (pas cu pas, logic) sau globală (viziune de ansamblu, învățare holistică).
Acest model este frecvent utilizat în mediul educațional și în programele de training corporative, fiind un instrument valoros pentru a optimiza designul cursurilor, pentru a îmbunătăți implicarea cursanților și pentru a facilita procesul de învățare.
Mai mult decât atât, analiza stilurilor de învățare poate evidenția atât punctele forte ale unui program, cât și zonele în care acesta necesită ajustări pentru a deveni mai eficient și mai accesibil pentru toți participanții.
Prin aplicarea concluziilor oferite de Indexul stilurilor de învățare, organizațiile și instituțiile de învățământ pot crea medii de învățare incluzive, care să sprijine atât dezvoltarea individuală, cât și performanța generală a grupului.
Stiluri de învățare – Cele 8 dimensiuni
Potrivit modelului (revizuit de Dr. Felder în 2002), există patru dimensiuni ale stilurilor de învățare: percepție (concret vs. intuitiv), input (vizual vs. verbal), procesare (activ vs. reflexiv) și înțelegere (secvențial vs. global).
Gândiți-vă la aceste perechi de stiluri de învățare ca la un proces continuu, în care angajații dobândesc, procesează, utilizează și stochează informația, cu o preferință de învățare fie pe extrema stângă, fie pe extrema dreaptă (Figura 1).
Persoanele care au un stil de învățare concretă preferă să rezolve problemele prin metode bine stabilite. Nu le plac situațiile complexe sau neprevăzute. Preferă exemple și aplicații din lumea reală. De asemenea, sunt adepții lucrului în echipă, reușind astfel să facă un schimb de idei.
Persoanele care au un stil de învățare intuitivă preferă ideile abstracte, formulările matematice și metodele inovatoare de rezolvare a problemelor. Sunt adesea neglijenți în calcule și nu acordă o atenție sporită detaliilor.
Persoanele care au un stil de învățare vizuală preferă imaginile, diagramele, chart-urile, fotografiile, videoclipurile și demonstrațiile. Le plac jocurile de culori și fac conexiuni între diferite elemente.
Persoanele care au un stil de învățare verbală preferă să obțină informațiile pe cale orală și repetă materialul cu propriile cuvinte. Ei preferă să discute materialul în grupuri, să explice și să discute cu ceilalți membri.
Persoanele care au un stil de învățare activă preferă activitățile practice, discuțiile în grup și rezolvarea problemelor în grup. Nu sunt adepții notițelor și timpului petrecut într-o singură cameră.
Persoanele care au un stil de învățare reflexivă preferă să analizeze informația în liniște. Le place să studieze și să rezolve problemele singuri, să ia notițe și să rezume materialul.
Persoanele care au un stil de învățare secvențială fac mai întâi legătura dintre mai multe elemente pentru a înțelege întregul proces.
Persoanele care au un stil de învățare globală privesc mai întâi întregul proces, iar apoi analizează părțile care îl alcătuiesc.
Deși dimensiunile Modelului Felder-Silverman au fost prezentate ca fiind categorii dihotomice, Felder subliniază că aceste categorii ar trebui tratate ca un continuum și nu ca fiind în totalitate separate. El susține că pot coexista mai multe stiluri de învățare, dar acestea au o influență mai mare sau mai mică asupra procesului de dobândire a informațiilor.
El subliniază, de asemenea, că stilul de învățare poate varia în funcție de subiect și de mediul în care se află individul. De asemenea, întrucât de-a lungul timpului oamenii încearcă diferite stiluri de învățare, preferințele acestora se pot schimba și pot alege o nouă tehnică de memorare.
Identificarea stilului de învățare potrivit
Stilurile de învățare reprezintă un element esențial în procesul de adaptare a metodelor educaționale la nevoile și caracteristicile individuale ale cursanților sau angajaților.
Indexul stilurilor de învățare Felder-Silverman este un instrument valoros care poate fi utilizat pentru a dezvolta abilitățile de învățare la nivel individual, dar și pentru a optimiza și eficientiza procesele de învățare la nivel organizațional.
Prin aplicarea riguroasă a acestui model, organizațiile pot obține o imagine clară asupra modului în care membrii echipei dobândesc, procesează și aplică informațiile, îmbunătățind astfel calitatea proceselor de formare profesională și dezvoltare continuă.
Stilurile de învățare identificate prin intermediul acestui model permit personalizarea experienței educaționale și contribuie la creșterea performanței generale a echipei.
Un alt avantaj major al utilizării Indexului stilurilor de învățare este acela că poate contribui la crearea unui mediu de învățare incluziv, care respectă diversitatea cognitivă a participanților, reducând astfel riscul demotivării sau al eșecului în cadrul programelor de training.
În aplicarea modelului Felder-Silverman se recomandă parcurgerea următorilor pași:
Pasul 1 – Completarea chestionarului pentru identificarea stilului de învățare
Primul pas în procesul de identificare a stilurilor de învățare constă în utilizarea unui chestionar special conceput pentru a evidenția preferințele individuale ale fiecărui membru al echipei.
Instrumentul de evaluare are rolul de a clasifica fiecare individ în funcție de dimensiunile fundamentale ale modelului Felder-Silverman, oferind o perspectivă clară asupra modului personal de procesare și asimilare a informațiilor.
Aplicarea acestui chestionar reprezintă o etapă esențială în diagnosticarea stilurilor de învățare, fiind punctul de plecare pentru personalizarea metodelor de training și ajustarea conținutului educațional. Fiecare angajat își poate înțelege mai bine propriile tendințe cognitive, iar organizația poate adapta strategiile de formare pentru a spori eficiența procesului de învățare.
Un astfel de chestionar poate include următoarele întrebări, structurate în funcție de cele patru dimensiuni esențiale ale modelului:
Activ vs. Reflexiv
- Mă consider o persoană deschisă/rezervată.
- Cel mai bine înțeleg atunci când încerc/reflectez.
- Prefer să studiez în grup/singur.
Concret vs. Intuitiv
- Aș prefera un curs care să trateze fapte reale/idei și teorii.
- Prefer ideea de certitudine/probabilități.
- Învăț mai ușor fapte/concepte.
- Prefer să fiu realist/inovator.
Vizual vs. Verbal
- Cel mai bine învăț când cineva îmi povestește/când analizez tabele și grafice.
- Când citesc, mă concentrez pe textul scris/tabele și grafice.
- Rețin mai bine ceea ce aud/văd.
Secvențial vs. Global
- Când învăț ceva nou, aprofundez subiectul/fac conexiuni cu alte subiecte.
- Îmi place să mi se prezinte pașii care trebuie parcurși/imaginea de ansamblu.
- Înțeleg mai bine ansamblul/detaliile unei probleme.
Analiza rezultatelor obținute devine un instrument strategic în proiectarea programelor educaționale personalizate, facilitând alinierea obiectivelor de formare cu stilurile de învățare identificate în cadrul echipei.
Pasul 2 – Analiza preferințelor și a dimensiunilor nevalorificate
O etapă esențială în procesul de optimizare a procesului educațional constă în analiza preferințelor individuale și identificarea acelor dimensiuni care nu sunt valorificate sau care se află în afara zonei de confort a persoanei evaluate.
Stilurile de învățare influențează în mod direct modul în care informația este percepută și asimilată, iar înțelegerea acestor particularități permite ajustarea programelor de formare profesională la nevoile reale ale cursanților.
La nivel individual, analiza va urmări dezvoltarea personală în direcțiile considerate mai puțin accesibile sau mai puțin preferate de persoană, cu scopul de a stimula un echilibru între cele patru dimensiuni fundamentale ale stilurilor de învățare. Extinderea abilităților cognitive în afara preferințelor naturale crește capacitatea de adaptare și flexibilitate în situații variate de învățare și muncă.
În cadrul echipelor această analiză devine un instrument strategic valoros, contribuind la identificarea dimensiunilor dominante și a celor deficitare în rândul grupului. Rezultatul este fundamentul pe baza căruia se poate selecta un stil de prezentare și predare adaptat majorității preferințelor din echipă. De asemenea, această etapă oferă posibilitatea de a evidenția diferențele dintre membrii echipei, asigurând astfel diversitatea necesară pentru ca toate stilurile de învățare să fie prezente și reprezentate în procesele decizionale.
Această etapă oferă date esențiale privind modul în care stilurile de învățare influențează dinamicile interne ale echipelor și eficiența proceselor de învățare. Integrarea acestor informații în planurile organizaționale permite nu doar îmbunătățirea programelor de training, ci și crearea unui mediu de învățare sustenabil, care sprijină dezvoltarea holistică a angajaților.
Pasul 3 – Dezvoltarea abilităților din afara zonei de confort
În această etapă procesul de dezvoltare personală are ca obiectiv principal îmbunătățirea abilităților asociate stilurilor de învățare mai puțin utilizate de către fiecare individ. Extinderea acestor competențe conduce la creșterea flexibilității cognitive și la optimizarea adaptabilității în contexte profesionale și educaționale diverse.
Valorificarea unui spectru mai larg de stiluri de învățare determină, în mod direct, o creștere a performanței individuale și a eficienței procesului decizional. Această strategie este relevantă pentru orice organizație care își propune să îmbunătățească capacitatea de inovare și soluționare a problemelor în cadrul echipelor.
- Concret: Dacă există o preferință accentuată pentru fapte concrete și proceduri standardizate, există riscul evitării situațiilor care necesită flexibilitate și creativitate. Dezvoltarea stilului de învățare intuitiv va implica asumarea unor activități ce presupun analiza conceptelor teoretice și testarea unor soluții inovatoare.
- Intuitiv: În situațiile în care persoana se bazează predominant pe intuiție pot fi trecute cu vederea detalii esențiale. Pentru a contracara acest dezechilibru, este necesară exersarea gândirii sistematice și aprofundarea informațiilor validate științific.
- Vizual: Dacă învățarea este centrată în mod exclusiv pe stimuli vizuali (diagrame, grafice, imagini), pot apărea limitări în transmiterea eficientă a informațiilor prin intermediul limbajului verbal sau scris. Este recomandată practicarea tehnicilor de redactare și expunere orală pentru diversificarea stilurilor de învățare.
- Verbal: O înclinație puternică spre stilul verbal poate afecta eficiența înțelegerii materialelor vizuale complexe. În acest caz, este indicată utilizarea frecventă a prezentărilor grafice și structurarea vizuală a informațiilor prin scheme și diagrame pentru optimizarea procesului de învățare.
- Activ: Acțiunea neînsoțită de reflecție poate conduce la decizii impulsive. Dezvoltarea dimensiunii reflexive presupune analizarea și sintetizarea informațiilor înainte de aplicare, pentru ca ulterior să fie validate prin activități de grup sau prin exerciții practice.
- Reflexiv: O tendință spre analiza excesivă poate limita inițiativa. Dezvoltarea unui stil activ de învățare presupune implicarea directă în procese decizionale și participarea activă în activități de echipă.
- Secvențial: Focalizarea pe detalii și pe logica pas-cu-pas poate restrânge viziunea de ansamblu asupra unui proces complex. În acest sens, este importantă exersarea gândirii globale prin identificarea conexiunilor dintre componentele individuale ale unui proces.
- Global: O abordare globală poate conduce la ignorarea etapelor esențiale ale implementării. Se recomandă detalierea și respectarea tuturor pașilor necesari pentru o aplicare structurată și eficientă a soluțiilor identificate.
Această etapă a dezvoltării personale și profesionale, axată pe diversificarea stilurilor de învățare, are un rol decisiv în formarea unor competențe complementare necesare pentru atingerea obiectivelor strategice ale organizației.
Pasul 4 – Utilizarea stilurilor de învățare în cadrul echipei
Înțelegerea și valorificarea stilurilor de învățare la nivel colectiv contribuie decisiv la eficiența proceselor de comunicare, colaborare și luare a deciziilor. Prin integrarea stilurilor de învățare identificate la nivelul membrilor echipei, organizațiile pot adapta strategiile de formare și de comunicare astfel încât să corespundă nevoilor și preferințelor specifice ale acestora.
Prin această abordare se creează premisele pentru o echipă care funcționează coerent, în care fiecare membru își poate valorifica punctele forte și își poate completa punctele mai puțin dezvoltate, în funcție de stilul de învățare predominant.
- Construirea unor mesaje eficiente – Personalizarea mesajelor în funcție de stilurile de învățare predominante ale echipei facilitează transmiterea clară și eficientă a informațiilor esențiale. În acest sens, cunoașterea modului în care membrii echipei preferă să primească și să proceseze informația – fie printr-o abordare orientată spre imaginea de ansamblu sau, dimpotrivă, spre detaliile secvențiale; fie prin accent pe fapte concrete sau pe idei abstracte – permite alegerea unui format de comunicare optim. Astfel, managerii pot decide dacă este mai oportun să transmită mesajele în mod verbal sau vizual, să accentueze acțiunea sau motivația și beneficiile asociate.
- Construirea unei echipe echilibrate în ceea ce privește stilul de învățare și percepția subiectivă – O echipă eficientă și performantă este una în care diversitatea stilurilor de învățare este reprezentată în mod echilibrat. Într-o astfel de echipă, vor coexista persoane cu viziune globală, dar și persoane cu o gândire secvențială orientată pe detalii; persoane active, orientate spre acțiune imediată, și persoane reflexive, care analizează profund înainte de a decide; persoane intuitive, deschise la idei inovatoare, și persoane concrete, ancorate în realitatea practică. De asemenea, este esențial ca într-o echipă să se regăsească atât indivizi care preferă comunicarea vizuală, cât și cei care optează pentru comunicarea verbală.
Analiza distribuției stilurilor de învățare în cadrul echipelor oferă un avantaj competitiv semnificativ. Aceasta permite organizațiilor să își alinieze metodele de formare, fluxurile informaționale și procesele decizionale la dinamica cognitivă a echipei, sporind astfel coeziunea grupului și maximizând performanța colectivă.
Implementarea unei abordări personalizate, fundamentată pe înțelegerea profundă a stilurilor de învățare, poate îmbunătăți substanțial eficiența comunicării interne și poate contribui la crearea unui climat organizațional sănătos și orientat spre rezultate.
Concluzii
Stilurile și preferințele de învățare variază de la persoană la persoană și de la situație la situație. Prin înțelegerea acestui aspect și prin dezvoltarea abilităților necesare învățării în stiluri variate veți valorifica la maxim potențialul de învățare.
Având o capacitate sporită de învățare și de culegere a informațiilor, puteți lua decizii mai bune și puteți alege direcții de acțiune eficiente.
Cercetările indică faptul că stilurile individuale de învățare ale cursanților influențează în mod semnificativ eficiența întregului program. Nepotrivirea dintre stilul de predare al instructorului și stilurile de învățare ale majorității poate duce la performanțe slabe și la o atitudine negativă față de un curs.
Cunoașterea distribuției stilurilor de învățare din cadrul unui grup poate ajuta instructorul să își adapteze metodele de predare pentru a se alinia preferințelor de învățare ale participanților. Astfel puteți investi eficient într-un program de training potrivit și puteți evita alocarea unei sume de bani pentru o sesiune ineficientă.
Totodată, înțelegând faptul că alte persoane pot avea moduri diferite de învățare, puteți învăța să comunicați eficient mesajele, într-o manieră pe care mai mulți o pot înțelege. Acest aspect este fundamental atât pentru un manager, cât și pentru orice alt profesionist a cărui activitate se bazează pe comunicare.
