Cuprins
Intr-un mediu global imprevizibil care este supus schimbarilor zilnice, activitatea unei companii este supusa la diverse riscuri care trebuie identificate in timp util. Riscul si rentabilitatea sunt doua aspecte interdependente in activitatea unei companii, astfel incat se pune problema asumarii unui anumit nivel de risc pentru a obtine rentabilitatea pe care o permite. Astfel, o analiza a riscurilor unei firme este o componenta esentiala din strategia oricei afaceri.
Managementul riscurilor este un proces prin potentialele obstacole care sunt identificate, evaluate si analizate pentru a genera un raport si a monitoriza activitatile de risc. Analiza riscurilor unei firme nu elimina pericolele, ci creeaza un mediu pentru luarea deciziilor de afaceri optime pe baza riscurilor identificate si a efectelor pe care acestea le pot provoca.

In pozitia de manager este important sa luati decizii de calitate, impartiale si in cunostinta de cauza in ceea ce priveste riscurile. Multe dintre cele mai importante decizii tind să fie luate rapid, fara a le analiza în profunzime. Acest lucru duce la un proces decizional mai putin satisfacator, bazat pe emotii, intuitie si concluzii pripite. Matricea Kepner-Tregoe abordeaza fiecare decizie prin colectarea, organizarea si apoi evaluarea informatilor cheie pentru luarea deciziilor.
Matricea Kepner-Tregoe (numita uneori si Analiza Cauzelor Fundamentale – Root Cause Analysis) este o metodologie structurata de luare a deciziilor, permitand informarea, prioritizarea riscului si evaluarea variantelor decizionale pentru alegerea celei mai bune optiuni care permite realizarea obiectivului cu un minim de consecinte negative.
Matricea Kepner-Tregoe ghideaza in procesul de stabilire a obiectivelor, de analiza si ierarhizare a alternativelor, de stabilire a punctelor forte si a celor slabe asociate celor mai bune alternative existente si, in final, de alegere a alternativei optime. Astfel, utilizarea sa va genera metode prin care se vor tine sub control potentialele probleme.
Analiza amanuntita a problemei discutate si a riscurilor presupuse sustine luarea unei decizii impartiale, spre deosebire de luarea deciziilor in functie de instinct. Modul de structurare a metodologiei Kepner-Tregoe limiteaza cat se poate de mult orice tip de prejudecati.
MATRICEA KEPNER-TREGOE IN ANALIZA RISCURILOR UNEI FIRME
Matricea Kepner-Tregoe este o metoda dezvoltata de Charles H. Kepner si Benjamin B. Tregoe in anii ’60, despre care s-a scris prima oara in revista „The Rational Manager” in anul 1965 si ulterior in „The New Rational Manager” in 1981.
Abordarea sa este foarte apreciata si utilizata de multe dintre organizatiile de top la nivel mondial, inclusiv NASA (pentru deviatia lui Apollo 13) si General Motors.
Matricea Kepner-Tregoe ofera un cadru eficient si sistematic de colectare, organizare si evaluare a informatiilor necesare luarii deciziilor. Procesul de elaborare a acesteia este compus din patru pasi principali:
⭐ Evaluarea situatiei – identificarea problemelor, clarificarea situatiei, schitarea preocuparilor si a prioritatilor si selectarea unei directii de actiune;
⭐ Analiza problemei – descrierea punctuala a problemei si evaluarea cauzelor acesteia;
⭐ Analiza deciziei – identificarea si evaluarea alternativelor, printr-o analiza de risc pentru fiecare alternativa in parte, in vederea luarii deciziei finale;
⭐ Analiza potentialelor probleme – evaluarea riscurilor implicate de decizia finala si identificarea elementelor neprevazute si a actiunilor preventive necesare minimizarii acestor riscuri.
Abonament Premium Trimestrial | DISCOUNT 25%
Detalierea fiecarei etape din acest proces conduce la cea mai buna alegere posibila, in functie de cunoasterea si intelegerea problemelor care influenteaza decizia finala.

ETAPELE MATRICEI KEPNER-TREGOE
Matricea Kepner-Tregoe este o metoda minutioasa, care se bazeaza pe parcurgerea unor instructiuni detaliate si pe fise de lucru. Urmatorii pasi evidentiaza principiile generale ale modului in care metoda Kepner-Tregoe se poate aplica unei situatii in care trebuie luata o decizie:
🔵 Pasul 1: Pregatirea enuntului deciziei. Enuntul este un rezumat a ceea ce se doreste a se obtine, fiind formulat ca o actiune si un rezultat asteptat, decizia finala trebuind sa se incadreze in acestea.
🔵 Pasul 2: Stabilirea cerintelor strategice, obiectivelor operationale si identificarea limitelor.
- Care sunt elementele obligatorii care influenteaza decizia finala si care trebuie sa rezulte din decizia finala? Aceste cerinte sunt absolute, nu se pot face compromisuri.
- Ce aspecte imperios necesare trebuie sa satisfaca decizia finala? Identificarea acestor dorinte sau obiective optionale permite ierarhizarea alternativelor disponibile in functie de acestea.
- Care sunt elementele care vor limita capacitatea de a face ceea ce este nevoie sau se doreste? De regula, aceste limitari sunt legate de resursele financiare, materiale si de timp disponibile.
🔵 Pasul 3: Ordonarea obiectivelor operationale si atribuirea importantei corespunzatoare. Pentru fiecare obiectiv operational, se stabileste un punctaj pe o scala intre 1 si 10, pe baza nivelului de importanta, ca in exemplul de mai jos:
Conținut rezervat membrilor
Creați un cont GRATUIT pentru a accesa restul informatiilor!
Dacă aveți deja cont folosiți formularul de mai jos pentru a vă loga.