În perioada recesiunii, firmele de avocatură se confruntă cu un mediu destul de provocator, în care gestionarea unei situații de criză devine copleșitoare. În ciuda revenirii sectorului după ultima recesiune economică (2008), firmele de avocatură au nevoie de inovare și de identificarea unor noi modalități pentru a-și menține profitabilitatea, în contextul tendinței generale de reducere a costurilor.
În climatul economic actual, companiile trebuie să își satisfacă nevoile pe termen scurt și să identifice modalități de evoluție, abordare ce le va permite dezvoltarea sustenabilă a activității pe termen lung.

Ce impact are o criză economică asupra firmelor de avocatură?
Perioada unei posibile recesiuni viitoare va fi dificilă, însă cu oportunități de creștere, susținute pe termen lung de nevoia de consultanță. Sectorul serviciilor de avocatură este caracterizat de următoarele aspecte principale:
1. Piața este caracterizată de un optimism rezervat, însă performanțele viitoare ale firmelor de avocatură rămân incerte.
După o perioadă în care clienții au amânat investițiile și s-au concentrat pe reducerea costurilor, pe piață se întrevăd perspective de creștere, atât clienții, cât și firmele de avocatură fiind optimisti în privința evoluției viitoare. Însă, în ciuda semnelor de revenire a pieței, nu se poate aprecia cu exactitate dacă sporirea nivelului investițiilor clienților se va traduce în creșterea veniturilor pentru firmele de avocatură. La nivelul pieței de avocatură locale, proiectele de consultanță juridică și litigiile, insolvențele și arbitrajul sunt sursele principale de creștere.
2. Concentrarea puternică asupra managementului achizițiilor și al performanței
Controlul riguros al costurilor determină o selecție mai riguroasă a firmelor de avocatură. Clienții preferă o abordare structurată a relației cu consilierii juridici, bazată pe siguranța valorii adăugate a serviciilor primite.
3. Schimbarea sistemului de tarifare a serviciilor sporește importanța managementului de proiect
Studiile arată că peste 65% dintre firmele de avocatură resimt presiune în sensul schimbării sistemului de tarifare (dinspre ore facturabile către proiect finalizat). Acest aspect determină firmele de avocatură să se concentreze pe managementul de proiect, având în vedere importanța furnizării unui serviciu rapid și de calitate.
3. Expertiza juridică este importantă, însă clienții sunt în căutarea unei game mai largi de servicii de la firmele de avocatură
În selectarea unei firme de avocatură, clienții folosesc drept criterii de achiziție transparența în materie de prețuri, gradul de înțelegere a afacerii lor, expertiza națională/internațională și tarifele.
4. Companiile tind să extindă dialogul/sfera de colaborare cu firmele de avocatură
Perioadele dificile din punct de vedere economic impun o colaborare mai accentuată între clienți și firmele de avocatură.
5. Clienții și firmele de avocatură au opinii diferite în ceea ce privește succesul relației client/consilier
Pentru firma de avocatură, o relație de succes înseamnă comunicare, încredere și coerență în livrare. Clienții sunt de acord că acestea sunt importante, însă apreciază ca fiind critică abilitatea de a le rezolva rapid problemele.
6. Cunoștințele sunt vitale pentru o relație eficientă
Atât clienții, cât și firmele de avocatură consideră că înțelegerea în profunzime a specificității afacerilor clienților și oferirea de soluții în mod proactiv și nu reactiv reprezintă aspecte importante în relația dintre aceștia.
Impactul globalizării asupra firmelor de avocatură
Firmele de avocatură resimt din ce în ce mai intens efectele globalizării, întrucât clienții lor se îndreaptă tot mai mult către piețele emergente, urmărind să-și maximizeze veniturile într-un context economic global în continuă schimbare.
Aceste piețe, cu un potențial mare de dezvoltare, reprezintă o oportunitate semnificativă pentru firmele de avocatură care trebuie să-și adapteze constant oferta pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale clienților lor. Firmelor le revine responsabilitatea de a înțelege noile dinamici economice și sociale ale regiunilor emergente, oferind servicii care nu doar că răspund cerințelor legale, dar se aliniază și cu tendințele locale, culturale și economice ale acestor piețe.
Expansiunea globală a firmelor de avocatură reflectă o strategie mai largă, orientată spre satisfacerea cerințelor tot mai complexe ale clienților internaționali. Acestea nu se limitează doar la oferirea unor soluții legale standardizate, ci și la adaptarea serviciilor lor în funcție de contextul economic și legislativ al regiunii respective. În acest sens, firmele de avocatură trebuie să aibă o înțelegere profundă a piețelor în care operează, să își diversifice portofoliile de servicii și să investească în dezvoltarea de noi competențe, pentru a putea răspunde așteptărilor din ce în ce mai mari ale clienților lor globali.
În paralel există o tendință tot mai vizibilă de direcționare a activităților firmelor de avocatură către regiuni precum Asia, America Latină și Orientul Mijlociu, zone unde condițiile economice sunt mai favorabile creșterii pe termen scurt și mediu, comparativ cu piețele deja mature din America de Nord sau Europa.
Aceste regiuni oferă oportunități semnificative de expansiune, datorită creșterii economice rapide, dar și a reglementărilor legale în continuă schimbare care necesită asistență juridică de specialitate. De asemenea, aceste piețe emergente beneficiază de o diversitate culturală și economică care impune firmelor de avocatură să își ajusteze strategiile, să fie mai flexibile și să își adapteze abordările la specificitățile locale.
Astfel, companiile din aceste zone vor deveni tot mai relevante pe piața globală de servicii juridice, în timp ce firmele de avocatură din regiunile mai dezvoltate vor căuta să se implice activ în aceste piețe în creștere pentru a rămâne competitive.
Ce pot face companiile pentru a rămâne viabile în perioade de criză
Într-un mediu cu o dinamică semnificativă și de anvergură, pentru gestionarea unei situații de criză, companiile trebuie să adopte schimbarea modelelor de business, pentru a face față presiunii asupra prețurilor, apariției unor noi structuri de afaceri, schimbării reglementărilor, concentrării afacerilor către piețele emergente etc. Principalele direcții strategice urmărite de firmele de avocatură performante sunt următoarele:
- Dezvoltarea structurilor executive ce includ specialiști în domeniul juridic sau în diverse funcțiuni, dar care nu au profesia de avocat. Din motive ce țin de tradiție și de credibilitate, firmele de avocatură sunt conduse de avocați, în ciuda faptului că aceștia nu sunt pregătiți în domeniul managementului și al afacerilor.
- Adoptarea unei gândiri strategice privind climatul economic general, tendințele industriei, nevoile clienților și politicile interne. Firma de avocatură, ca orice altă afacere, există într-un mediu complex ce implică indivizi, bani, cultură și schimbare. Ceea ce diferențiază o organizație extraordinară de una bună este capacitatea acesteia de a previziona imaginea de ansamblu și de a se adapta corespunzător pentru gestionarea unei situații de criză. Binecunoscuta analiză SWOT este aplicabilă și în sectorul juridic, la fel ca în orice alt sector.
- Introducerea modelelor de stabilire a prețului bazate pe alte unități de măsură decât orele facturabile. În acest sens există câteva opțiuni precum: încasarea unei sume fixe pentru un set definit de servicii sau facturarea în funcție de valoarea adăugată afacerii clientului.
- Alinierea și contractarea furnizorilor de produse și servicii pentru a maximiza eficiența activității – externalizarea costurilor de administrare birou, suport tehnic, consumabile etc. către firme specializate de office support.
- Formarea alianțelor strategice și chiar inițierea fuziunilor cu alte companii specializate, pentru a oferi clienților o experiență vastă și coerentă. Atât micile întreprinderi, cât și marile corporații nu doresc angajarea mai multor companii pentru diferitele nevoi juridice pe care le au. În acest context, un beneficiu pentru companiile client este faptul că reprezentantul lor juridic are o mai bună înțelegere a nevoilor lor de bază.
- Angrenarea într-un management vigilent al resurselor umane deosebite (bine pregătite). Presupune retenția în companie a celor mai talentați avocați, ca parte a strategiei de resurse umane. Practicile dovedite în acest sens sunt seminariile, workshop-urile, evaluările periodice, s.a.m.d.
Pentru a-și menține și dezvolta avantajul competitiv într-un mediu care probabil nu va mai fi niciodată la fel de generos precum a fost acum 5-10 ani, companiile de avocatură trebuie să implementeze serioase schimbări strategice, financiare și de leadership, adoptând noi tehnici pentru gestionarea unei perioade de criză.
Concluzii
Pentru firmele de avocatură, perioadele de criză impun adaptabilitate și inovație pentru a-și menține profitabilitatea într-un mediu economic provocator. Identificarea și implementarea unor noi modalități de gestionare a crizelor și a modelelor de business este esențială pentru a face față presiunii economice și schimbărilor din piață.
Un aspect cheie pentru supraviețuirea pe termen lung îl reprezintă adoptarea unei gândiri strategice, care să includă o înțelegere profundă a tendințelor economice și a nevoilor clienților. În acest context, globalizarea și expansiunea în piețele emergente devin o oportunitate importantă, însă pentru a profita de acestea, firmele de avocatură trebuie să își adapteze oferta și să înțeleagă noile dinamici economice și culturale ale acestor piețe.
Pe lângă aceasta, diversificarea serviciilor și adaptarea modelelor de tarifare sunt esențiale pentru a răspunde cerințelor tot mai complexe ale clienților. Trecerea către modelele de tarifare bazate pe proiecte și nu pe ore facturabile reprezintă o schimbare necesară pentru a maximiza eficiența și valoarea adăugată a serviciilor oferite.
Astfel, pentru a-și menține avantajul competitiv într-un mediu economic incert, firmele de avocatură trebuie să adopte schimbări strategice, financiare și de leadership, investind în formarea resurselor umane și implementând soluții inovative pentru gestionarea perioadelor de criză.



