LIDER VERSUS MANAGER – GESTIONAREA NIVELULUI DE AUTONOMIE DIN CADRUL ECHIPEI CU MODELUL TANNENBAUM-SCHMIDT
Cuprins
Teoriile care impart stilurile de leadership in categorii sunt utile prin prisma faptului ca descriu modul in care acestea functioneaza si se aplica in diferite circumstante, insa in practica, lucrurile nu se pot delimita atat de strict pentru permite o diferentiere clara – lider versus manager. Astfel, un proces continuu de tranzitie intre aceste stiluri este mult mai util si aplicabil, deoarece acopera o plaja mult mai larga a abordarilor necesare in activitatea organizatiilor.
Modelul de leadership Tannenbaum-Schmidt este un foarte bun exemplu in aceasta directie. Abordarea continua descrisa de acest model ruleaza spectrul stilurilor potentiale de leadership si lasa mai multa libertate liderilor sa se pozitioneze in zona de mijloc a spectrului de stiluri incluse in model. In realitate, sunt rare cazurile in care un lider se va regasi complet in fiecare stil de la inceputul pana la sfarsitul spectrului descris.
Majoritatea se vor regasi in zona mediana, mai aproape de una dintre extreme, in functie de experienta, personalitate si actiunile pe care le au de implementat.
Tannenbaum si Schmidt au elaborat in 1973 un model constand intr-o plaja de comportamente de leadership, incepand de la stilul centrat pe conducere (sarcini) pana la stilul centrat pe resursele umane (relationare).
Modelul arata legatura dintre nivelul de autonomie pe care un manager alege sa il ofere echipei si nivelul de autoritate utilizat de acesta. Parametrii care definesc stilul managerial tin de competenta managerului, de nivelul de dezvoltare al angajatilor si de context.
NIVELUL DE AUTONOMIE DINTRE LIDER VERSUS MANAGER SI ECHIPA
Pe baza acestor parametri, nivelul delegarii responsabilitatilor in cadrul celor 7 niveluri descrise este impartit in 2 zone, in care cresterea autonomiei echipei este invers proportionala cu autoritatea managerului. Aceasta abordare confera atat echipei, cat si managerului cadrul propice dezvoltarii. Astfel, cu cat creste nivelul de dezvoltare al echipei, aria de autonomie acordata se extinde si scade necesitatea interventiilor managerilor.
Comunicare
Acesta stil este foarte apropiat de unul extrem, in care echipei i se dau instructiuni directe si interactiunea dintre lider si membrii echipei este foarte limitata. In cea mai mare parte din cazuri, liderul va utiliza acest stil atunci cand are un nivel scazut de incredere din cauza lipsei de experienta in lucrul cu echipa. Aceasta abordare, in paradigma lider versus manager, este mai degraba specifica celui din urma. Pe masura ce lucreaza cu echipa, persoana cu rol de conducere se va indeparta de aceasta metoda si implicit de atitudinea de manager, imbracand haina de lider.
Influentare
In aceasta etapa, comportamentul liderului are o anumita evolutie, in sensul ca va acorda echipei cateva oportunitati de a-si exprima punctul de vedere. Cu toate acestea, privit prin prisma comparatiei lider versus manager, caracteristicile comportamentale specifice acestui stil de leadership tradeaza inca o preponderenta a atitudinii de manager.
Abonament Premium Trimestrial | DISCOUNT 25%
Sugerare
Liderul doreste sa se asigure ca echipa se simte implicata in mod real in proces si ca furnizeaza valoare acestuia. Cat de mult va fi luat in considerare de catre lider punctul de vedere al echipei depinde de nivelul de experienta al membrilor echipei si de gradul de incredere al liderului in aceasta. Pe masura ce experienta echipei creste, acesteia i se va permite sa aiba mai multa implicare in procesul de decizie.
Consultare
Acest stil incurajeaza colaborarea intre lider si echipa si apare atunci cand liderul se asigura ca echipa are suficienta experienta, implicand membrii in procesul de gandire si luare a deciziilor. Aplicand acest stil un lider implica membrii echipei in implementarea procesului, si, versus atitudinea de manager, depaseste interactiunea superficiala cu echipa.
Alaturare
In acest punct, liderul incepe sa devina un membru al echipei si, versus un manager, iese din rolul de coordonator care sa dea indicatii fiecaruia ce are de facut. Chiar daca liderul isi mentine autoritatea si responsabilitatea asupra rezultatelor finale, echipa este cu adevarat folosita pentru suport in luarea deciziilor. Acest stil de leadership este de obicei ales de cei care conduc o echipa in cadrul careia exista un nivel ridicat al abilitatilor in arii specifice de expertiza.
Delegare
Liderul care deleaga are un grad ridicat de incredere atat in el insusi, cat si in echipa. Mai mult decat sa devina parte din echipa, liderul face un pas in spate si are incredere ca angajatii vor duce lucrurile la bun sfarsit. De obicei, liderul utilizeaza in astfel de cazuri sisteme de monitorizare pentru a se asigura ca echipa nu se abate de la drumul stabilit pentru atingerea obiectivelor definite. Nu este necesara, insa, implicarea zilnica a liderului in procesul de luare a deciziilor.
Conținut rezervat membrilor
Creați un cont GRATUIT pentru a accesa restul informatiilor!
Dacă aveți deja cont folosiți formularul de mai jos pentru a vă loga.
